obscur (ro)

Dacoromane

Appellatio pronuntiatusque

API: /ob'skur/

Syllabificatio phonetica: ob·scur — morphologica: obscur

Notatio

← Latine: obscūrus.

Nomen adiectivum

obscur, ~ă ( plur. ~i, ~e )

1. Obscūrus.

Declinatio

A1	inarticulatum				articulatum
Genus	masculinum		femininum		masculinum		femininum
Num.	sing.	plur.	sing.	plur.	sing.	plur.	sing.	plur.
nom. acc.	obscur	obscuri	obscură	obscure	obscurul	obscurii	obscura	obscurele
gen. dat.	obscur	obscuri	obscure	obscure	obscurului	obscurilor	obscurei	obscurelor

Dictiones collatae

• obscurantism
• obscurantist, obscurantistă
• obscurantizm
• obscurare
• obscurat

Synonyma

1. întunecat, întunecos

Dictiones derivatae

• obscura
• obscuritate
• obscuriza
• obscurizare
• obscurizat

Composita

• clarobscur