merge (ro)

Dacoromane

Appellatio pronuntiatusque

merge

API: /ˈmer.d͡ʒe/

(vox feminea)

merge

API: /ˈmer.d͡ʒe/

(vox mas)

Syllabificatio phonetica: mer·ge — morphologica: merg-e

Notatio

← Latine: mergō (mergere). Sine aspectu aquatico submergendo.

Verbum intransitivum

merge, merg, meargă, mers, mergând

1. Ire || Iter facere, ambulare, vadere.
2. Abire || Avehi, curru proficisci, navi proficisci.

Coniugatio

Verbum finitum

Modus	Vox activa
VT653	Tempus praesens			imperfectum	perfectum	plusquam perfectum
Persona	indicativ.	coniunct.	imperat.
I. sing.	merg	să merg		mergeam	mersei	mersesem
II. sing.	mergi	să mergi	mergi!	mergeai	merseși	merseseși
III. sing.	merge	să meargă		mergea	merse	mersese
I. plur.	mergem	să mergem		mergeam	merserăm	merseserăm
II. plur.	mergeți	să mergeți	mergeți!	mergeați	merserăți	merseserăți
III. plur.	merg	să meargă		mergeau	merseră	merseseră

Verbum infinitum

Modus infinitivus		participium		gerundium	supinum
praesens	substant.	praesens	perfectum
a merge	mergere	mergând	mers	mergând	de mers

Dictiones collatae

Synonyma

1. umbla, se deplasa, pluti, zbura
2. pleca, porni, se duce

Dictiones derivatae

• mergăt, mergător, mergătoare
• mergătoriu, mergătură,
• mers, mersuri
• mersătură

Composita

• treacă-meargă