duce (ro)

Dacoromane

Appellatio pronuntiatusque

API: /ˈdu.t͡ʃe/

Syllabificatio phonetica: du·ce — morphologica: duc-e

Notatio

← Latine: dūcō (ducere)

Verbum transitivum

duce, duc, ducă, dus, ducând

1. Dūcere || Facere ut aliquis aut aliquid moveatur.

Coniugatio

Verbum finitum

Modus	Vox activa
VT642	Tempus praesens			imperfectum	perfectum	plusquam perfectum
Persona	indicativ.	coniunct.	imperat.
I. sing.	duc	să duc		duceam	dusei	dusesem
II. sing.	duci	să duci	du!	duceai	duseși	duseseși
III. sing.	duce	să ducă		ducea	duse	dusese
I. plur.	ducem	să ducem		duceam	duserăm	duseserăm
II. plur.	duceți	să duceți	duceți!	duceați	duserăți	duseserăți
III. plur.	duc	să ducă		duceau	duseră	duseseră

Verbum infinitum

Modus infinitivus		participium		gerundium	supinum
praesens	substant.	praesens	perfectum
a duce	ducere	ducând	dus	ducând	de dus

Dictiones collatae

Synonyma

1. transporta

Dictiones derivatae

• ducă

Composita

• ducă-se-pe-pustiu, ducă-se-pe-pustii

Collocationes

• Ducă-se dracului