emite (ro)

Appellatio pronuntiatusque

API: /eˈmite/

Syllabificatio phonetica: e·mi·te — morphologica: emit-e

Notatio

← Latine: emittō (emittere)

Verbum transitivum

emit|e, ⁓, -ă, emis, emițând

1. Emittere.

Coniugatio

Verbum finitum

Modus	Vox activa
VT623	Tempus praesens			imperfectum	perfectum	plusquam perfectum
Persona	indicativ.	coniunct.	imperat.
I. sing.	emit	să emit		emiteam	emisei	emisesem
II. sing.	emiți	să emiți	emite!	emiteai	emiseși	emiseseși
III. sing.	emite	să emită		emitea	emise	emisese
I. plur.	emitem	să emitem		emiteam	emiserăm	emiseserăm
II. plur.	emiteți	să emiteți	emiteți!	emiteați	emiserăți	emiseserăți
III. plur.	emit	să emită		emiteau	emiseră	emiseseră

Verbum infinitum

Modus infinitivus		participium		gerundium	supinum
praesens	substant.	praesens	perfectum
a emite	emitere	emițând	emis	emițând	de emis

Dictiones derivatae

• emis
• emisie, emisiune
• emitanță
• emițător
• emitent, emitentă
• emitor