jura (ro)

Dacoromane

Appellatio pronuntiatusque

jura

API: /ʒuˈra/

Syllabificatio phonetica: ju·ra — morphologica: jur-a

Notatio

← Latine: iūrō (iūrāre)

Verbum temporale

jura, jur, jură, jurat, jurând

1. Iurare || Sollemniter adfirmare.

Coniugatio

Verbum finitum

Modus	Vox activa
VT1	Tempus praesens			imperfectum	perfectum	plusquam perfectum
Persona	indicativ.	coniunct.	imperat.
I. sing.	jur	să jur		juram	jurai	jurasem
II. sing.	juri	să juri	jură!	jurai	jurași	juraseși
III. sing.	jură	să jure		jura	jură	jurase
I. plur.	jurăm	să jurăm		juram	jurarăm	juraserăm
II. plur.	jurați	să jurați	jurați!	jurați	jurarăți	juraserăți
III. plur.	jură	să jure		jurau	jurară	juraseră

Verbum infinitum

Modus infinitivus		participium		gerundium	supinum
praesens	substant.	praesens	perfectum
a jura	jurare	jurând	jurat	jurând	de jurat

Dictiones derivatae

• jurat
• jurământ
• jurător
• juridic, juridicește
• jurist, juristă

Composita

• abjura
• adjura
• conjura
• înjura